sâmbătă, 27 august 2011

Lipsa.

Trag un ultim fum din tigare. S'a terminat. Inchid fereastra, dar sentimentul tot nu dispare. De ce nu ma lasa in pace? Cu ce am gresit sa mi se intample mie asta? De ce dinnou? De ce? De ce nu poate sa fie totul ca inainte? De ce imi trebuie sa'mi vars supararea in tigari si alcool? De ce e totul asa complicat?
Am ramas fara lacrimi. Am ramas singura. Am ramas inconjurata de falsitate si durere. Am ramas doar eu, tigarea si o amintire frumoasa. Dar doare. Si iar imi vine in minte intrebarea. De ce? De ce lucrurile frumoase dureaza atat de putin? De ce a trebuit sa te schimbi?!
Cine spunea ca un om nu se poate schimba, a zis o mare prostie. Un om se poate schimba oricand si oricum vrea el. Si asta o zic din propria experienta. Am vazut cu proprii mei ochi, cum in doar cateva saptamani, un om s'a schimbat radical. Incepand de la sentimente si comportament, pana la aspectul fizic.
Traiesc intr'o continua suferinta. Sentimentele s'au amestecat intre ele. Nu stiu cum o persoana poate sa treaca de la fericire la tristete in asa scurt timp.
Da, tu mi'ai facut toate astea. Si cu parere de rau, iti zic ca nu mai esti acelasi. Nici nu poti sa'ti inchipui cat de dor imi e de zilele de toamna in care ieseam afara. In care vorbeam cu orele la telefon (pe minutele mele) si imi ziceai cat de mult ti la mine. In care eu te tineam de dimineata pana seara in brate, iar tu te uitai la mine, cum ma uit eu acum la tine...In care imi furai cate un sarut iar eu te alergam prin scoala, iar cand te prindeam imi dadeam seama ca nu puteam sa dau in tine.
Imi amintesc toate clipele petrecute impreuna. Imi amintesc zambind, dar o lacrima imi evadeaza din coltul ochiului. Sunt amintiri frumoase. Amintiri pe care le voi pastra cu mine mereu ! Amintiri care inca ma rascolesc. Imi amintesc fiecare cuvant frumos pe care mi l'ai spus. Imi amintesc cum incercai sa ma faci sa rad cand eu plangeam. Si mereu reuseai. Pentru ca desi nu vroiam sa accept la momentul ala, tu erai persoana cea mai de pret pentru mine. Erai si esti persoana care mi'a schimbat viata. Nu regret decat un singur lucru. Regret ca am fost indeajuns de proasta, incat sa nu'mi dau seama ca tu chiar vorbeai serios cand imi ziceai ca ma iubesti.
De ce nu putem pretui un lucru, in momentul pe care il avem? De ce trebuie sa pierdem mai intai pe cineva ca sa ne dam seama ca defapt nu putem trai fara acea persoana. Poate asa te'ai simtit si tu atunci.
Ce ai devenit? Din baiatul pe care il cunosteam si il consideram cel mai bun prieten, ai ajuns un baiat caruia nu'i pasa de nimeni si de nimic inafara de propria'i persoana.
Te satisface faptul ca m'ai facut sa sufar? Da. Esti mandru de ce m'ai facut sa fac? Da. Te'ai simtit bine cand m'ai vazut beata si ai vrut sa profiti? Da. Norocul meu ca nu ai avut unde.  
Acum, ma intreb pentru a o suta oara. Ce te'a facut sa te schimbi asa? De ce acum, cand mi'am deschis ochii nu mai poti sa simti nimic pentru mine? De ce nu putem sa ramanem macar prieteni? Am fost certati Atatea luni, in care am tot stat si m'am gandit cum ar fi fost daca... Si tocmai cand ne impacaseram, tocmai cand ne era bine..a trebuit sa stici totul !
Nu voi uita niciodata motivu pentru care am fost la inceput impreuna : o gluma . Si asta doar ca sa fac gelos pe cineva. Si nu o sa uit niciodata intrebarea ta: "Tu crezi ca in relatia asta e macar 2% ceva serios?" Daca ai fi stiut tu de cand asteptam momentul ala. Dar ma asteptam sa tina mai mult. Mult mai mult.
Acum tot ce pot sa fac e sa dau drumul la muzica, sa ies pe geam, imi aprind o tigare si...

Si da, am facut aceasta postare, ca sa ma descarc. Pur si simplu simt ca nu mai pot..
As putea sa mai scriu inca de 3 ori pe atat. Dar ce rost ar avea? Oricum pe nimeni nu intereseaza, si nimeni nu stie ce simt ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu