joi, 8 septembrie 2011

Chiar daca nu meriti...

Chiar daca nu meriti, postul asta e pentru tine. Nu ca ar fi primul..dar asta este pentru vechiul 'Tu' . Este pentru ce ai fost si ce nu mai esti. Este pentru ce nu vei mai fi !
Imi e dor de tine. Imi e dor de cat de atent erai cu mine. Imi e dor de zilele/ lunile cand nu veneai la scoala dar in fiecare seara veneati sa ma luati ca sa mai stam la o tigare. Imi e dor de zilele in care ma intrebai daca am bani, si eu iti dadeam mereu.
Iti amintesti ? Iti amintesti cum spuneai ca ti la mine ? Iti amintesti cum ma luai in brate ? Iti amintesti cum veneai in pauze la mine la clasa, ca sa stau cu tine ? Iti amintesti cand eu plangeam, iar tu imi ziceai mereu: "O sa fie bine !" ? Iti amintesti cum vorbeam noaptea cate doua - trei ore ?
Nu inteleg. De ceai ajuns asa rau? Nu e doar parerea mea. E parerea majoritatii, care te cunoaste de mult timp. Unde e acel baiat care era, vorba cuiva, 'extrem de timid cu fetele' ? Unde? Doar spune'mi si ma duc sa'l caut. Desi acum as da orice sa fi ca inainte, nu mai pot schimba nimic.
Iarna trecuta..ei bine, a fost o iarna aproape perfecta ! O iarna in care inca ne intelegeam bine. Nu lafel ca in timpul scolii, dar totusi ne intelegeam ! Si nu ma refer ca doar vorbeam..asta facem si acum. Ma refer la faptul ca erai constient ca mai ti macar putin la mine. Tin minte telefonul de la tine. Tin minte vocea ta trista. Tin minte toata conversatia. Tin minte ca eram in bucatarie, iar tu ma sunasei pe digi.Tin minte ca m'am dus la geam ca sa nu auda mama. Dar mai ales...
Eu: Ce ai patit ?
Tu: ...nimic ..
Eu: Spune.
Tu: Pai, mi'as fi dorit sa nu te fi cunoscut ...
Eu: Poftim ? De ce ? Ce am facut ?
Tu: Nimic..
Eu: Ba da, spune.
Tu: Ti'ai batut joc de mine ...
Nici nu vreau sa'mi amintesc prin ce am trecut atunci. Cred ca doar odata m'a apucat plansu instantaneu...(cand te'ai despartit de mine). Nici nu cred ca realizai atunci ca erai cea mai importanta persoana pentru mine. Nu cred ca realizai cat de mult tineam la tine, chiar daca tineam la tine ca la un prieten . Dar tu...cum am mai zis in alte posturi, mi'ai schimbat viata. M'ai invatat sa vad partea buna a lucrurilor. M'ai invatat cum sa'mi recapat zambetul..Mi'ai aratat ce persoana aroganta eram. Mi'ai aratat ce inseamna un prieten adevarat.
Mi'e si rusine sa'mi amintesc ziua aia.. cand eram la scoala, in ultima pauza. Urma ora de fizica. Iar eu plangeam cam de 40 de minute. Tu ai venit la mine..ai incercat sa ma ajuti..chiar daca ma iubeai ai incercat sa ma impaci cu S. doar ca sa fiu eu fericita. Iar eu am tipat la tine... Si ar mai fi atatea de zis..Despre tine as putea scrie si o carte, si tot nu mi'ar fi deajuns. Poate nu ma crezi ca'mi amintesc toate clipele cu tine. Dar asta e adevaru...
Stiu, merit asta. Poate prin asta ai trecut si tu atunci. Dar vreau sa stii doar ca imi pare rau ! Nici nu stii cat de rau ! Acum nu mai pot schimba nimic, Si nici pe tine nu te mai pot schimba...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu