Dear mom ..

Ok, m'am decis sa fac un post despre tine, mama, pentru ca simt ca nu mai pot. Trebuia sa scriu undeva tot ce am in minte..pentru ca nu pot sa'ti zic in fata toate astea.
Imi aduc aminte ce frumos era. Eram eu, mica.. Doar un suflet inocent printre miile de fete necunoscute. Si mai erai si tu. Singura persoana in care aveam incredere . Erai mereu acolo. Erai langa mine. Aveai grija sa nu mi se intample nimic rau. Incercai sa ma feresti de toate relele posibile si imposibile. Te simteam aproape. Stiam ca pot sa vorbesc cu tine orice, oricand, pentru ca tu erai singura persoana care ma intelegea. Eram noi. Noi in vremurile cand simteam acea legatura care acum a disparut.
Te'ai schimbat..te'ai schimbat radical. De cativa ani, pot sa spun ca nu te mai recunosc. Nu mai esti persoana aia dulce pe care o numeam 'mama'. Esti doar o alta fata straina, comuna. Ai inceput sa'mi ascunzi lucruri, crezand ca eu nu o sa le aflu. Am inteles acum, ca ceea ce credeam eu despre tine inainte era doar o iluzie. Acum, m'am trezit la realitate. Am observat ca persoanele la care ti cel mai mult te pot dezamagi cel mai rau. Iar tu ai reusit. Am aflat multe lucruri. Nu conteaza de la cine, sau ce. Lucruri din trecut sau prezent..aste'as detalii minore. Nu o sa zic nimic acum..Pentru ca pot sa zic ca imi e rusine cu tine. Imi e rusine cu femeia care ai devenit.
Te bagi in viata mea personala de parca as mai fi acelasi copil prostut si naiv, cu un zambetul mereu pe buze. Ei bine, afla ca nu sunt. Ca orice alt copil, am crescut, m'am maturizat. Iar daca ai sti modul in care gandesc acum, iti zic sigur ca ai ramane uimita. Poate nu te astepti, dar asta e adevarul. Nu numai tu te'ai schimbat. Nu numai tu ai doua fete. Viata e un joc. Si nu numai tu poti sa'l joci!
Felicitari ! M'ai facut sa nu te mai suport. M'ai facut sa vreau sa plec mai repede de acasa. M'ai facut sa te mint de nenumarate ori, doar pentru ca tu nu m'ai intelege niciodata. Recunoaste. De cate ori am vrut sa vorbesc ceva cu tine, ai inceput sa ma critici si sa tipi. De cate ori am vrut sa'ti zic ceva nou din viata mea, incepeai cu misto'urile. In loc sa ma critici, ai putea pur si simplu sa'mi dai cate un sfat. Ar ajuta de zece ori mai mult decat tipetele. Cu astea nu rezolvi nimic. Ba mai rau ! Ma enervezi si ma provoci sa continui.
Lasa'ma sa invat din propriile greseli. Tu nu ai fost copil? Nu ai fost curioasa ? Nu ai vrut sa incerci orice iti aduce viata in fata ? Nu ai facut zeci de mii de prostii, pe care desi le'ai regretat, ai fost mandra ca ai demonstrat ca poti, si ca nu o sa stai dupaia sa te intrebi: 'dar daca as fi facut...' ?
Te'am inteles. Poate sunt prea mica pentru unele lucruri. Sau cel putin asa crezi tu. Generatia noastra e mult mai dezvoltata decat erati voi la varsta voastra. Daca tu, la 13 ani inca te jucai cu mingea pe alee, acum un copil de 13 ani nu prea mai poate fi numit copil. Tutun. Alcool. Droguri. Sex. Flirtat. Plimbari lungi. Mall. Cafea. Batai. Chiuluri. Asta e doar rutina zilnica. Stiu. Imi stric copilaria. Da lasa'ma sa regret eu asta mai tarziu. Nu vreau sa te aud pe tine cum imi zici ce faceai tu la varsta mea. Iti place sau nu, asta e realitatea !
Unii ar spune ca nu stiu sa apreciez ceva cand am. Unii ar da orice sa aiba o mama. Stiu asta ! Dar la ce bun ? Cand nu te intelege, tipa, zice ca te da afara din casa, nu'ti da bani, te minte. Intr'un cuvant nu tine la tine !? Eu simt asta. O stiu.
Pot sa zic un lucru. Nici eu nu tin la tine, mama ! Deja nu mai suport vocea ta, tonul pe care il folosesti, felul cum te imbraci..Simpla ta prezenta. Nu vroiam sa se ajunga la asta. Crede'ma ca niciun copil nu vrea sa nu simta iubirea unei mame. Multi o sa ziceti ca exagerez, ca am fite, arfe, sau mai stiu eu ce. Puteti sa comentati cat vreti. Eu stiu ce simt, si stiu ce simte si ea. Iar aia nu se numeste iubire.
Imi e dor sa te iau in brate, si sa'ti zic: 'Mami, te iubesc !' . Chiar imi e. Dar ce a fost a fost, si nu pot sa aduc vremurile alea inapoi. Decat sa zic un 'Te iubesc!' doar ca sa fie zis, mai bine spun ce simt . Corect ? Azi stateam si am gandeam, cum o fi iubirea unui tata. Eu una nu stiu cum e sa ai tata. Nu stiu cum e sa vi acasa si sa te intampine amandoi, intrebandu'te cum ti'ai petrecut ziua. Chiar sunt curioasa cum e. Dar mna. Asta e viata mea. Trebuie sa incerc sa o accept asa cum e.
Un lucru iti cer. Libertate ! Lasa'ma macar odata in viata sa decid ce e mai bine pentru mine. Nu sunt genul care sa faca ceva, fara sa stie si consecintele. Dar tu nu sti, pentru ca nu ma cunosti. Dar nici nu vrei s'o faci . Tu de ce crezi ca m'am apucat de fumat? De placere ? Nu ! Din orgoliu? Printre altele.. Dar motivul principal este ca am cautat sa gasesc ceva care sa ma calmeze. Ceva care sa ma faca sa uit de probleme macar pentru o secunda. Ceva in care sa'mi innec toate grijile. Asa m'am apucat de fumat ! Pot sa zic ca ma ajuta enorm. Nu fizic, ci psihic ! Perioada in care m'am apucat de fumat, a fost perioada schimbarilor. Tu te schimbai, eu ma schimbam. Ma simteam vulnerabila. Ma simteam nesigura pe mine. Ma simteam speriata ! Nu stiam ce sa mai fac. Problemele ma inconjurau si nu stiam cum sa scap de ele. Tu deja nu mai erai acolo sa ma ajuti. Prietenii lafel. Eram copii, nu stiam ce'i aia prietenie. Poate nici acum nu stiu, dar mi'am dat seama de unele lucruri. Si ma pot considera mult mai matura din punctul asta de vedere.
Vreau sa mai simt odata caldura din vocea ta, candimi vorbesti. Macar odata. Sa retraiesc momentele copilariei nu este posibil . Dar reda'mi macar odata acel ton bland pe care il foloseai inainte... Ce tot zic? Nu mai am nevoie. Nu vreau sa mai aud nimic. Defapt, sti ce? Lasa'ma pe mine cu viata mea, tu cu a ta, si sa nu en mai pese una de alta. Ce zici? Iti convine?
Acum, iti spun un ultim adio in calitate de mama mea, si iti zic buna, straine !

Mama, unde esti ?!